(foto cu amabilitatea Lawrence Livermore National Laboratory)
Am avut primul contact cu programarea calculatoarelor in 1970 (uau, 42 de ani) la un curs facultativ numit Informatica si calculatoare. Instrumentul principal de lucru era o masina de calcul, da ati citit bine, care stia sa extraga radicalul, maxim indice 3, dupa ce tastai un interval de timp mai lung decat ar fi durat sa-l extragi de mana.
Piesa de rezistenta a cursului era scrierea unui program in FORTRAN pentru rezolvarea ecuatiei de gradul doi. Operatia dura o saptamana, timp in care trebuia sa scri vreo patru file cu patratele, tipizate, codul sursa al programului. Si pe vremea aceea conta un punct lipsa, dar nu aveai reactia instantanee a mediului de programare ca acum. Urma etapa a doua, compilarea sursei si obtinerea pachetului de cartele perforate si daca nu uitai vreo virgula puteai trece la executie. Uitatul semnelor de punctuatie era descoperit dupa perforare si daca se intampla de doua ori, plateai cartelele.
Dar sa nu credeti ca etapele doi si trei le faceai tu singur, de capul tau. Vedeai calculatorul doar din spatele unor geamuri groase si formularele cu codul sursa le inmanai printr-un gemulet unui operator cu masca la gura. Deci nu a fost chiar o experienta in care sa pui mana pe tastatura, dar a fost incitanta epoca deoarece trebuia sa scri formularele acelea fara greseala (nu era doar costul cartelelor) si ca la acel moment erai obligat sa gandesti in activitatea de programare, datorita limbajului, precum masina si asta era o provocare.
Mai tarziu am realizat ca acest mod de gandire, cand voiai sa treci la alte limbaje de programare, devenea un handicap, dar nu s-a dovedit a fi unul sever.
Am profitat de ocazie ca sa ma imprietenesc cu asistentul, un pasionat, si, dupa orele de program, ma primea in sala calculatorului, dar cu mare fereala. De la el am invatat cum era construit, cum era cu procesorul, magistralele, cu RAM-ul si cu perifericele. Am aflat cu ocazia acelor discutii despre principiile de functionare ale masinii si vreau sa va spun ca pana azi nu s-a prea schimbat mare lucru. Ceea ce avem acum pe birou este rezultatul evolutiei tehnologiei si mai putin al evolutiei gandirii omului.
Calculatorul pus sa rezolve ecuatia era un IBM 704, model produs de catre IBM intre 1954 si 1960 si care arata ca cel din fotografia de mai sus. A fost primul computer la care a fost implementata hardware aritmetica in virgula mobila. Avea cam urmatoarele date tehnice (evident pe scurt): masa 2.000 kg, putere consumata 20 kW (cam 40 de radiatoare pentru incalzire de acum), 64 kB RAM, benzi magnetice ca suport pentru date si cele mai dotate aveau si harddisk de 256 kB.
Limbajele de programare de atunci, in afara de FORTRAN (n. 1957) - dar nu decedat inca, erau LISP (n. 1958) - folosit pentru inteligenta artificiala, COBOL (n. 1959), BASIC (n. 1964), C (n. 1969) - e bunic dar se tine bine, PASCAL (n. 1970).
In 1971 a fost trimis primul e-mail. Internet-ul, asa cum il stim noi, nu se nascuse inca...
Va urma...